Câștigarea unui premiu, în cadrul unui festival internațional de teatru, cum ar fi „Cavalerul de Aur” de la Moscova, ar putea rămâne una dintre cele mai frumoase, importante și demne realizări atât din cariera unui artist, dar și din viața unui om.
Tuturor celor care, într-un fel sau altul, au contribuit la această importantă realizare a teatrului românesc și m-au ajutat să primesc „Cavalerul de Argint”, în noiembrie 2011 la Moscova, le port o vie recunoștință.
Sunt născut și crescut în Timișoara, într-o familie de ardeleni, din comuna Horea, județul Alba și port în mine cu bucurie descendența unui ținut de legendă: Țara Moților!
Multe au fost formele de manifestare, atât profesionale dar și vocaționale, cum ar fi actoria, regia, teologia, managementul cultural sau pedagogia, prin care am găsit de cuviință să-mi port pașii.
Acum, la cumpăna vieții, am ales să mă dedic atât proiectelor culturale personale, cât și antrenoratului vocațional.
Ce este teatrul? O puternică metaforă a nevăzutului… Scena este oglinda prin care nevăzutul devine văzut și unde, prin credința actorilor, personajele prind viață.
Mai puternică decât dorința de a fi un personaj este credința că ești deja acel personaj.
Întâlnirea cu teatrul lui Lucian Blaga m-a adus în situația de a crede că Cehov a fost un vizionar atunci când și-a susținut teza Teatrului nou prin monologul lui Treplev, din „Pescărușul”.
Dramaturgia blagiană, în concepția mea, ar avea nevoie de un laborator de teatru, prin care ar așeza la dialog „cultura noastră minoră” cu marea cultură.
Sunt format în tehnica teatrului stanislavskian, a „magicului dacă”, cred puternic într-o formă de teatru bazată pe credința în personaj și pe dăruire în situația scenică și înțeleg profund frământarea lui Denis Diderot din „Paradox despre actor”.
Toate acestea mi-au deschis un nou orizont de interpretare artistică, prilej de a propune o metodă regizorală personală: idei pure și metafora spațiului de joc.
„Cine suntem, de unde venim și unde mergem?” ar putea fi trei dintre cele mai adresate întrebări din istoria umanității. Darwiniști sau creaționiști, încă stau la rând „să îmbogățească îndelungata zare” cu răspunsurile lor.
Mirarea stă în firea omului și ferice de cel care trece de ea și se lasă pătruns de cuget, așezându-se pe ceea ce Blaga numește nașterea unei conștiințe filosofice.
Dar ce au toate acestea cu o formare teologică? Teoretic, nici un sens. Ar putea avea, în schimb, o bogată încărcătură duhovnicească și ar deschide o poartă, cât mai largă, spre o cultură duhovnicească.
Din fericire nu s-a inventat, încă, un aparat de măsurat credința.
Dar ce s-a descoperit, încă din cele mai vechi timpuri, este că asemeni lucrului la un ogor poate fi și lucrul la propriul crez, la propriul duh, acela ce cândva a primit un strop de viață de la chiar Viața cea veșnică.
De aici și până la credință nu mai e decât un pas. E drept mic, prea mic pentru omenire, dar uriaș pentru mântuirea Ta.
Când ți-ai completat, ultima dată, Declarația de libertate?
Nu poți obține mai nimic în viață, fără o minimă bătălie, chiar metaforică, cum sugera Mircea Eliade, cum nu poți ști mare lucru descoperind mereu că știi mai nimic, cum ar zice Socrate.
Coachingul are legătură directă cu Tine și cu libertatea Ta de a decide să faci ceea ce singur îți propui să faci, când îți propui să faci.
Cu fiecare plecare a cuiva drag, senzația imediată, din păcate, este de pustiu și pustiire, de gol și năruire, de abandon și risipire…
Dar fericită este clipa în care creștinescul îndemn de Pomenirea lor veșnică! Pomenirea lor veșnică din neam în neam! Veșnica lor pomenire! prinde sens și se deșteaptă în tine sentimentul că nu s-a sfârșit nimic, dimpotrivă, călătoria Ta în tot ce a însemnat persoana respectivă pentru Tine de-abia acum începe.
E un sentiment puternic, de viu și recunoștință, că n-a murit, ci doarme numai și, cândva, de-abia așteaptă să ne re-unim și în Înviere Una să fim și să petrecem într-o veșnică pomenire.
Pomenirea lor, celor care mi-au fost aproape și mi-au luminat calea, veșnică să fie!
Dacă ați ajuns până aici, nu pot decât să vă mulțumesc.
Dacă doriți să vorbim, nu ezitați și lăsați-mi un mesaj. Vă voi răspunde cât mai curând posibil.
Până atunci, rămâneți cu Bine și cu gânduri senine.
Toate bune!
Timişoara – Horea – Iași – București
+40 758 111 110
plesa@atipik.ro
www.atipik.ro